Citigroup a emis un semnal puternic de optimism în cel mai recent raport de cercetare a mărfurilor, afirmând că piața globală a aluminiului se confruntă cu cea mai puternică tendință ascendentă din ultimii peste 50 de ani din cauza unui șoc brusc al ofertei și și-a majorat semnificativ previziunile de preț.

Analistul băncii a subliniat că tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu au avut un impact „fără precedent” asupra lanțului global de aprovizionare cu aluminiu, punând în pericol peste 3 milioane de tone din capacitatea de producție anuală. Pe fondul unei cereri de piață relativ slabe, al stocurilor explicite globale aflate deja la cel mai scăzut nivel din ultimii aproximativ 55 de ani și al capacității inactive din industrie aproape epuizate, această amploare a perturbărilor aprovizionării a împins rapid piața într-o stare de „deficit structural”.

Raportul prevede că, chiar și luând în considerare suprimarea cererii din cauza încetinirii economice, va exista în continuare un deficit de aprovizionare de aproximativ 2,7 milioane de tone pe piața globală a aluminiului până în 2026. Acest lucru va epuiza brusc stocurile în următoarele 6 până la 12 luni, aducându-le la un minim istoric. Pe baza acestui fapt, Citigroup se așteaptă ca prețurile aluminiului să crească constant până la 4000 de dolari pe tonă în următoarele trei luni și se așteaptă ca prețul mediu să rămână la acest nivel în a doua jumătate a anului 2026. Într-un scenariu mai optimist, prețurile aluminiului ar putea chiar să crească până la 5350 de dolari pe tonă până în 2027.

Citigroup avertizează că această criză de aprovizionare ar putea avea o „reacție în lanț devastatoare” asupra industriilor care depind în mare măsură de aluminiu, cum ar fi construcțiile, ambalajele, transporturile și energia regenerabilă, crescând costurile multor produse finite.

Raportul Citigroup a aruncat, fără îndoială, o „bombă” pe piață, opiniile sale radicale și predicțiile îndrăznețe fiind rare în ultimii ani.

Nucleul acestui raport este de a plasa un șoc geopolitic sever, pe termen scurt, asupra ofertei, peste o structură de piață pe termen lung, cu stocuri reduse și elasticitate redusă a capacității, derivând astfel concluzia unei creșteri „epice” a prețurilor. Această logică are și partea sa bună, dar declanșează și o examinare aprofundată a pieței a ipotezelor și premiselor sale.

Citigroup a inclus direct riscul de aprovizionare de 3 milioane de tone în modelul de deficit. Cu toate acestea, situația geopolitică este în continuă schimbare și există o mare incertitudine cu privire la faptul dacă capacitatea de producție va fi închisă temporar sau pierdută definitiv. De-a lungul istoriei, „povestea ofertei” de mărfuri s-a inversat adesea rapid din cauza ameliorării situației sau a apariției unor surse alternative de aprovizionare. Piața are nevoie de dovezi mai clare care să indice că aceste capacități de producție vor ieși de pe piață pe termen lung.

Raportul recunoaște o cerere slabă, dar insistă totuși asupra evaluării unui decalaj uriaș. Dacă prețurile aluminiului vor crește la peste 4.000 USD sau chiar 5.000 USD, așa cum s-a prevăzut, acest lucru va avea inevitabil un „efect perturbator” puternic asupra cererii din aval. Costul ridicat va obliga întreprinderile din aval să caute materiale alternative, să reducă comenzile și chiar să reducă producția. Acest mecanism de feedback negativ este forța fundamentală pentru a stopa creșterea infinită a prețurilor. Scenariul optimist al Citigroup „ar putea subestima viteza cu care prețurile ridicate pot distruge cererea”.

Aluminiul este un metal cheie pentru transformarea energiei ușoare și a energiei verzi, iar perspectivele sale pe termen lung privind cererea au fost inițial promițătoare. Însă acest raport dezvăluie o realitate dură pe termen scurt: în fața unor șocuri extreme de ofertă, narațiunea pe termen lung a transformării verzi ar putea ceda locul unei creșteri pe termen scurt a costurilor de supraviețuire. Pentru investitorii care pariază pe „inflația verde”, acesta este un semnal complex: elementele în sine au devenit extrem de scumpe, dar industriile verzi din aval ar putea avea de suferit ca urmare.

În concluzie, raportul Citigroup este mai degrabă o proiecție de risc bazată pe scenarii extreme decât o predicție fermă, menită să avertizeze piața că riscurile potențiale în creștere s-au amplificat brusc. Fără îndoială, acesta va remodela curba așteptărilor de preț ale pieței, va stimula achizițiile speculative și va obliga toți participanții la lanțul industrial să își reexamineze strategiile de stocuri și de hedging. Indiferent dacă predicțiile sale pot fi realizate pe deplin, acesta a tras cu succes un semnal de alarmă răsunător pentru piața globală.piața aluminiuluio piață obișnuită cu fluctuații ușoare trebuie să fie pregătită pentru posibilitatea unei furtuni puternice.